Potrivit art. 2 alin.(1) din  HOTĂRÂRE nr. 301 din 11 aprilie 2012 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor și protecția persoanelor, cu modificările și completările ulterioare adoptarea măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor prevăzute de lege se realizează pe baza unei analize de risc la securitate fizică.

Condițiile de efectuare a Analizei de risc și descrierea competențelor persoanelor ce le execută sunt detaliate în INSTRUCŢIUNILE MAI nr. 9 din 1 februarie 2013 privind efectuarea analizelor de risc la securitatea fizică a unităţilor ce fac obiectul Legii nr. 333/2003 privind paza obiectivelor, bunurilor, valorilor şi protecţia persoanelor.

Analiza de risc la securitatea fizică constituie fundamentul adoptării măsurilor de securitate a obiectivelor, bunurilor şi valorilor prevăzute de lege, transpuse în proiectul sistemului de alarmare.

Art. 13 din instrucțiunile menționate stipulează faptul că Prestatorii nu pot efectua analize de risc la securitatea fizică pentru unităţile cu care ei sau angajatorii lor au în derulare contracte de proiectare, instalare, modificare sau întreţinere a componentelor ori sistemelor de alarmare împotriva efracţiei.

În concluzie, anterior proiectării unui sistem antiefracție beneficiarul are obligația de a realiza o analiză de risc la securitate fizică pentru obiectivul ce urmează a fi protejat. Aceasta analiză nu poate fi efectuată de către proiectant.

În conformitate cu prevederile art. 68 din Normele metodologice menționate,  sunt supuse avizării poliţiei proiectele sistemelor de alarmare destinate următoarelor categorii de obiective:   

1. a) unităţi de interes strategic şi obiective aparţinând infrastructurilor critice;
2. b) unităţi sau instituţii de interes public;
3. c) instituţii de creditare, unităţi poştale, puncte de schimb valutar, case de amanet, unităţi profilate pe activităţi cu bijuterii din metale sau pietre preţioase;
4. d) magazine de arme şi muniţii;
5. e) staţii de comercializare a carburanţilor/combustibililor;
6. f) săli de exploatare a jocurilor de noroc;
7. g) centre de procesare;
8. h) casierii furnizori şi servicii de utilităţi, puncte de colectare ori de depozitare numerar cu plafon de peste 10.000 euro sau echivalent;

Structura-cadru a proiectului tehnic este următoarea:

1. a) date generale, în care se precizează denumirea, titularul, obiectul de activitate şi adresa obiectivului, precum şi elaboratorul proiectului;
2. b) descrierea generală a lucrărilor, în care se menţionează amplasamentul obiectivului, subsistemele componente, amenajările şi elementele mecanofizice existente, sursele de alimentare cu energie electrică şi reţele de comunicaţii disponibile;
3. c) memorii tehnice pentru fiecare subsistem component, prin care se justifică modul în care soluţiile tehnice alese răspund cerinţelor cadrului legal, în concordanţă cu concluziile analizei de risc la securitate fizică;
4. d) caietele de sarcini pentru execuţia lucrărilor, procurarea materialelor şi echipamentelor, recepţii, teste, probe, verificări, puneri în funcţie şi exploatarea subsistemelor. Prin caietele de sarcini se descriu elementele tehnice şi calitative menţionate în piesele desenate, se prezintă informaţii, precizări şi prescripţii complementare planşelor, se detaliază caracteristicile şi calităţile materialelor folosite, se descriu lucrările care se execută, calitatea şi modul de realizare, se stabilesc responsabilităţi pentru calităţile materialelor şi ale lucrărilor, se prevăd măsurile şi responsabilităţile privind exploatarea şi buna funcţionare a sistemelor. Caietele de sarcini cuprind breviarele de calcul prin care se justifică dimensionarea echipamentelor şi a elementelor componente, nominalizează planşele aferente proiectului, descriu execuţia lucrărilor, stabilesc standardele europene sau naţionale de profil, normativele şi alte prescripţii care trebuie respectate la materiale şi execuţie, precum şi condiţiile de recepţie;
5. e) listele cu cantităţile de echipamente şi materiale, care cuprind denumirea, tipul, cantitatea, producătorul şi furnizorul;
6. f) tabelul de descriere a zonelor protejate, care va preciza elementul de detecție alocat, indicativul alocat elementului, care trebuie să coincidă cu cel utilizat în planșele desenate, partiția din care face parte, zona protejată şi modul de programare a zonei;
7. g) fișele tehnice ale echipamentelor din componența fiecărui subsistem;
8. h) piesele desenate, care cuprind:
9. planșa de încadrare în zonă, în care se nominalizează şi străzile adiacente;
10. planșe distincte pentru fiecare subsistem component, întocmite la o scară convenabilă, în care se figurează amplasarea fiecărui echipament şi element component, utilizând simboluri standardizate sau de firmă, traseele de cabluri aferente subsistemelor, precum şi tabloul de alimentare cu energie electrică.

La finalizarea sistemului de alarmare împotriva efracţiei, firma executantă predă în mod obligatoriu beneficiarului utilizator următoarele documente:

1. a) proiectul şi avizul poliţiei;
2. b) instrucţiunile de utilizare a sistemului de alarmare;
3. c) software-ul necesar funcţionării fiecărui echipament instalat şi documentele care atestă instruirea personalului utilizator desemnat de beneficiar;
4. d) jurnalul de service al sistemului de alarmare împotriva efracţiei.